Proiect

MUZEUL NAŢIONAL G. ENESCU

CONSOLIDARE, RESTAURARE ŞI AMENAJARE A MUZEULUI NAŢIONAL G. ENESCU -PALATUL CANTACUZINO, CASA MEMORIALĂ ȘI ANEXA - Monument istoric inscris in LMI sub nr. B-II-m-A-19869, lista patrimoniului european (LPE) cod L-35-125C-a

Informatii

Proiect

Beneficiar: Ministerul Culturii – Muzeul Național George Enescu

Locație: Bucuresti

Descriere

Proiect

Istoria Palatului Cantacuzino începe în 1902 când pe baza proiectului arhitectului I.D. Berindei începe construcția palatului.

O construcție eclectică (o îmbinare de stiluri: neoclasic, Ludovic al XIV-lea, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, baroc, Art Nouveau) realizată de “cel dintâi cetățean după Carol”, supranumit “Nababul” pentru bogăția sa, boierul Gheorghe Grigore Cantacuzino de la mama sa, Luxița Krețulescu. Cantacuzino a fost primar al capitalei (1869-1870, 1913), ministru de Finanțe în mai multe guverne, de două ori prim-ministru al României (1899-1900, 1904-1907), președintele Senatului și șef al Partidului Conservator, o personalitate erudită și un boier foarte bogat.

Epoca în care s-a construit palatul era mult influențată de moda pariziană (l’hôtel particulier) și astfel a fost conceput și Palatul Cantacuzino. În afara arhitectului Berindei, la realizarea construcției și-au adus aportul și pictorii G.D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu și sculptorul Wilhelm Becker “un splendid imobil cu fațada stil Ludovic al XIV-lea pictat în interior de pictori renumiți …, o adevărată operă de artă în întregul ei.”

Mobilierul a fost conceput în stil Ludovic (al XIV-lea, al XV-lea și al XVI-lea) și a fost comandat la Paris la firmele Mercier și Krieger. Inginerul care a proiectat structura palatului (al cărui nume nu-l cunoaștem) a introdus în zidăria portantă elemente din beton armat și tiranți, o soluție novativă pentru acele vremuri, dar care i-a permis edificiului să reziste bine 100 de ani.

Aveti intrebari?

Contacteaza-ne

Date de contact