Parcul central din oraș (denumit “Grădina Publică”), a fost înființat  în anul 1876 de un grup de peisagiști , de inspirație vest europeană, posibil Berlin sau Viena. Parcul are numeroase plantații florale, vegetație medie, varietăți arborescente – dintre care și specii de arbori exotici, cum ar fi Sophora japonica, ce înlorește în luna august, o specie de castan, arbori de Thuja, tufe de Paeonia arborea cu flori roz pal, precum și de cu flori galbene și frunze permanente.

În planul realizat în 1836, locul actualului parc astfel cum se detaliază în studiul istoric la etapa DALI a proiectului, era situat în centrul orașului, suprapunându-se simetric pe axa de compoziție majoră compusă din bulevardele care în perioada interbelică purtau numele Reginei Elisabeta și al Regelui Ferdinand și care asigurau legătura dintre centrul orașului și gară. Parcul și-a păstrat rolul de centru focal al compoziției urbane pe tot parcursul secolului XX, simetriile generate de acestea fiind luate în considerație de toate proiectele de organizare și sistematizare care au privit zona centrală a orașului. Deși nu s-au păstrat până în prezent planurile inițiale care au privit organizarea aleilor și zonelor plantate din grădina publică a orașului, pe baza reprezentărilor cartografice timpurii (din prima jumătate a secolului XX se poate formula concluzia generală privind concepția urbanistică a acestuia.