O biserică de lemn își înalță silueta într-un peisaj definit de câmpie și ape, lângă un lac mare, cu apă sărată și la câțiva kilometri de Marea Neagră. Cu hramul inițial dedicat Apostolilor Petru și Pavel, această biserică de lemn s-a născut într-un sat de pe cursul superior al Mureșului, în Transilvania de est, la Maiorești, cunoscut, în secolul XVII – XVIII, sub numele de Hudu(a)c (de la omonimul pârâului ce străbate satul), aproape de comuna Rușii Munți, dulgheri ce stăpâneau tehnicile de construcție ale bisericilor de lemn, au înălțat o biserică fără turnul clopotniță, acesta fiind separat, urmând modelul vechilor lăcașe de cult, ce se asemănau caselor. Comunitatea număra în jur de 20 de familii. Nu se cunoaște cu exactitate data ridicării construcției, doar o inscripție aflată pe ușile împărătești, ne îndreaptă către anul 1750. Icoanele împărătești sunt considerate a fi fost pictate în anul 1730, dar acestea puteau proveni de la un lăcaș dispărut.